Monday, 29 August 2016

PEDAGOGUL DE VACANTA – Lectia 5 “Nu sunt bun la matematica” – capcana din care nu scapi usor





Ideea acestui articol mi-a fost sugerata de un mesaj primit recent de la Liz Weaver, expert in stimularea interesului pentru studiu si al dezvoltarii abilitatilor congnitive ale copiilor. Studiile domniei sale se indreapta si spre copiii cu manifestari de dislexie, ADHD, discalculie, tulburari de limbaj etc. Tema mesajului era indreptata spre abilitatile de scriere, aspect peste care invatatorii si parintii trec uneori mai usor. Scrisul urat si exprimarea greoaie sunt oarecum “acceptate” sub pretextul preluarii acestor abilitati de catre tehnologie, prin intermediul careia copiii comunica  frecvent. Ignoram sau mimam acceptarea chiar si a unor cazuri serioase cum sunt cele enumerate mai sus: agitatia nejustificata, incapacitatea de a-si concentra atentia, dificultatile la matematica sau pronuntia incorecta sau neclara.

La noi, aceste aspecte raman teme tabu de teama stigmatului pe care un copil incadrat intr-o asemenea categorie l-ar putea primi. Ca parinte, profesor si prieten al multor parinti am constatat frecvent ca cea mai mare ingrijorare este legata de MATEMATICA. Pe multi ii trec fiori si doar gandindu-se la profii de matematica, fizica si chimie. Aproape ca s-au creat legende in jurul acestora. Ei sunt priviti ca niste “stapani” ai misterelor acestor stiinte: neprietenosi, mereu incruntati, usor aroganti, severi. Rar intalnesti exemplare care nu corespund acestui portret.

Daca esti bun la matematica, faci parte din elita clasei si te vei bucura de respectul tuturor. Nu esti bun la matematica, saracutul de tine, vei fi privit cu indulgenta in cel mai bun caz. Nu esti bun la sport sau muzica, dar esti un geniu al matematicii, vei primi ... acolo ... un punct in plus ca sa nu ti se strice media generala. Esti un elev cu talente artistice sau rezultate sportive? Ghinion! Asta nu este un motiv destul de serios sa nu ramai corigent la matematica.


1. Cine si de ce se recurge la eticheta “slab la matematica”?

Cand aceasta sintagma este folosita de profesori, ea devine o eticheta menita sa aseze elevul intr-un clasament. Din pacate, sistemul educational romanesc mai recunoaste inca importanta “rangului” pe care copilul il are in clasa, in ochii profesorului, al colegilor si al parintilor, deci intr-o comunitate. Acesti copii devin membri cu rang inferior. Profesolul care procedeaza in acest fel are nevoie de o motivatie pentru propriul sau esec. Decat sa fie catalogat ca profesor slab, se “scuza” ca nu are cu cine sa faca performanta. 

In multe cazuri chiar elevul isi pune aceasta eticheta pentru a masca lenea sau stanjeneala legate de rezultatele scolare: “Nu sunt lenes, dar n-am ce face, sunt slab la mate.”, “Nu sunt prost, dar ... .” In acest caz, pericolul este mare. Copilul a cazut intr-o capcana, propria capcana sau, mai grav, a fost impins in capcana de neindemanarea profesorului.

Sincer ma intreb cati profesori de matematica se straduiesc sa afle care este adevarata problema. Nu vom discuta aici despre profesorul care preda “neinteresant” pentru copil. Putem sa ne intrebam insa de ce profesorii uita notiunile de psihopedagogie invatate in facultate.

Unele dificultati de invatare sunt evidente si usor de sesizat chiar de catre parinti. Acestea (vezi mai jos tipurile 1-4 de discalculie) sunt si cele mai inselatoare pentru ca sunt de multe ori puse pe seama neatentiei. In realitate, aceste manifestari se incadreaza perfect la cerinte educative speciale (CES), copiii corect diagnosticati necesitand chiar modificarea programului educational si adaptarea acestuia la tipul de dificultate de invatare manifestata. Aici ne aflam clar pe un teritoriu sensibil, care apartine doar expertilor in psihopedagogie speciala.

Intram serios in panica doar in cazul manifestarilor de discalculie tipurile 5 si 6.

“Cercetatorii din acest domeniu au identificat 6 tipuri de discalculie:
1.Discalculie verbala - constand in dificultati de denumire a cantitatilor matematice, a numerelor, a termenilor, a simbolurilor si a relatiilor matematice;
2. Discalculia practognostica - dificultati in a enumera, a compara, a manipula cantitatile matematice simbolice;
3. Discalculia lexicala - dificultati in citirea semnelor si simbolurilor matematice;
4. Discalculia grafica - deficiente in scrierea semnelor si simbolurilor matematice;
5. Disacalculia ideognostica - dificultati in a face operatii mentale si in a intelege unele concepte matematice;
6. Discalculia operationala - dificultati in executia operatiilor metamatice, de calcul numeric, de rezolvare de exercitii si probleme, chiar daca sunt insusiti anumiti algoritmi matematici. (Purcia, D.C. 2006)” (Sursa: Psihopedagogie speciala (Anul IV) - Metode de interventie in discalculie )

2. Ce inseamna “slab la matematica”?

Trecem prea repede cu vederea un termen, il acceptam si-l folosim, ingorand urmarile.
Sa pornim de la definitie:
SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscățiv. (Despre organe ale corpului, despre facultăti intelectuale etc.) Care nu functionează normal, care nu-și îndeplinește bine functia.

Tocmai aici este capcana; si nu doar o capcana a limbii romane. Este oare corect sa ne autodescriem ca fiind slabi la ceva? Putem sa recunoastem singuri ca functiile creierului nostru nu sunt normale? Stie copilul ca creierul sau nu-si indeplineste bine functia? In niciun caz, dar accepta.

Ceea ce stie copilul este faptul ca el isi urmareste profesorul si nu intelege explicatiile sau are impresia ca a inteles, dar nu poate sa-si rezolve temele. Copilul este constient si agasat de faptul ca petrece mult timp ca sa-si reaminteasca tema de la matematica si sa invete o definitie, o demonstratie.

Riscul cu care se confrunta copilul cand accepta ca este “slab” este acela de a accepta o situatie si de a se blaza: “Acesta imi este locul, cei din jur trebuie sa ma accepte asa cum sunt.” Este dificil sa reactivezi interesul copilului pentru un obiect de studiu la care nu prea a avut performanta. Cu siguranta acesti copii ii admira sau ii invidiaza pe cei “buni”, asa cum ar admira un sportiv de performanta care alearga ca o felina pe o pista de atletism. Ce copil ar indrazni sa alerge alaturi de “sportivul” clasei dupa ce i s-a spus, de catre profesorul de sport, ca nu are alura atletica sau ca e prea scund? Acest copil nu-si va dori sa se confrunte cu cineva, pentru simplul motiv ca se asteapta sa fie invins. De ce-ar mai incerca?

Sunt si cazuri cand un “slabut la matematica” este recuperat prin tact, rabdare si, mai ales, prin “descoperirea” copilului.

3. Capcana lexicala

Am explicat in partea a 2-a a acestui articol de ce un cuvant poate sa devina capcana. Va sugerez sa incepeti “salvarea” din aceasta capcana lexicala, explicandu-i copilului sensul cuvantului “slab”, nu din limba romana, ci din limba engleza:

WEAK =
 (1) lacking the power to perform physically demanding tasks; having little physical strength or energy (fara forta, avand forta fizica sau energie insuficienta pentru pentru a indeplini sarcini, activitati etc.
(2) liable to break or give way under pressure; easily damaged (predispus sa cedeze sub presiune)

Ar fi bine sa-l ajutati pe copil sa inteleaga ca:
1. abilitatile sale cognitice sunt aceleasi ca ale colegului sau geniu al matematicii
2. copilul cu rezultate mai modeste nu-si canalizeaza toata energia pentru a se concentra sau pentru a citi un enunt de cate ori va fi nevoie pana la intelegerea tuturor cerintelor
3. “slab la ...” nu inseamna mai putin inteligent, ci mai putin ambitios. Copiii care obtin rezultate bune la orice obiect isi pastreaza interesul pe tot parcursul rezolvarii unei teme. Acestia au mentalitatea unor cavaleri medievali care, atunci cand ieseau pe campul de lupta, erau interesati de glorie. Succesele copiilor premianti sau olimpici sunt pregatite asa cum cavalerii medievali se pregateau pentru un turnir: antrenadu-se temeinic. Descrieti-i iesirea pe campul de lupta a cavalerilor, care aveau un singur gand SA CUCEREASCA. Indemnati-l sa se gandeasca cum ar putea sa “CUCEREASCA O PROBLEMA” in trei pasi:

a.  PLANIFICAREA ATACULUI (citeste enuntul isi imagineaza rezolvarea, reciteste si incepe rezolvarea)
b.  INFRUNTAREA ADVERSARULUI (alege strategia, cauta solutiile cele mai sigure, eventual cauta si alte cai de rezolvare)
c.  SFARSITUL BATALIEI (verifica daca totul este OK, se intoarce la enunt si eventual isi exprima parerea asupra modului cum a lucrat)

Copiii iubesc povestile si eroii. Ei au nevoie de explicatii pe intelesul si dupa gustul lor. Folositi-va imaginatia si creati propriile voastre “povesti” pentru a-l scoate pe copil din starea umila in care l-a plasat sintagma “slab la matematica”.

Desigur ca e nevoie de mult mai mult efort pentru a reusi. Cat de bine iti cunosti copilul ca sa poti sa-l ajuti? 

4. Copilul tau ce stil de invatare are?

Evident ca orice greseala se poate indrepta si orice esec poate fi depasit. Fiecare putem sa alegem intre asteptarea unui schimbari cu varsta sau inlocuirea profesorului si calea directa.

Drumul cel mai scurt spre învăţare este cunoaşterea:
- a propriei persoane;
- a capacităţii copilului de a învăţa;
- a proceselor, tehnicilor de succes utilizate în in alte ocazii, la alte obiecte de studiu;
- a interesului faţă de subiectul pe care dorim să-l învăţam

Stilul de invatare si determinarea emisferei cerebrale dominante a copilului ar putea sa fie solutia. Mai multe informatii in legatura cu succesul scolar puteti sa gasiti   

Daca citind aceste informatii introductive, ati sesizat aspecte pe care poate l-ati ignorat pana acum in legatura cu comportamentul copilului dv, cu atitudinea lui fata de activitatile scolare, nu ezitati sa cereti parerea unui specialist.

4. Alte capcane lexicale si nu numai

Aici suntem deja pe un teren minat. Profesorii si manualele pot sa fie cele mai greu de invins capcane. Modul in care explica, vocabularul folosit, pronuntia, intonatia si tonul folosit, expresia faciala, entuziasmul aratat de profesor pot sa motiveze sau, din contra, sa creeze confuzie.

Si impactul vizual pe care-l creaza manualul determina dorinta copilului de a-l rasfoi sau a-l arunca.

Si nu in ultimul rand corelatia intre varsta copilului si gradul de dificultate al materiei prevazute in programa. Neavand specializarea in matematica, va voi spune doar o poveste reala.

Am avut ocazii sa insotesc delegatii care veneau in Romania in schimburi de experienta organizate de Ministerul Educatiei. Grupurile erau formate din elevi de liceu cu rezultate foarte bune la invatatura din diferite tari, profesori de diferite specializari si functionari din ministerele din tarile respective. Grupurile faceau asistenta la orele de stiinte si limbi moderne. Erau de fiecare data placut surprinsi de metodele moderne de predare a limbilor straine in Romania. Era evident ca se aflau pe picior de egalitate.

Efectul orelor de matematica asupra oaspetilor nostri era insa de soc total. Materia introdusa inca din clasa a X-a depasea zdrobitor puterea de intelegere a liceenilor straini (Irlanda, Suedia, Mexic) si-i nelamurea pe profesorii acestora, care marturiseau ca studiasera de abia in anul II de facultate materia de liceu din Romania.

Trageti voi concluzia. Cate capcane trebuie sa fenteze elevii din Romania pentru a nu fi declarati “slabi la invatatura”?  


No comments:

Post a Comment