Monday, 15 August 2016

PEDAGOGUL DE VACANTA – Lectia nr. 3 Partea a II-a – Plictiselile copilului meu




Dupa ce ati parcurs  Partea I si Partea a 2-a a acestei lectii, ati dobandit cu siguranta cateva notiuni in plus despre istoricul starii de plictiseala. Nu am lamurit inca daca plictiseala este un moft sau o problema medicala.

Incercati sa va reamintiti momentele de plictiseala prin care ati trecut sau pe care le-ati observat la copilul vostru! Plictiselile copilului sunt de toate felurile: trecatoare, mimate, bosumflate, plangacioase, arogante, isterice. Modul de exteriorizare al plictiselii depinde de varsta copilului, de locul si cauza care-o declanseaza, de “profesionalismul” copilului ( de cate ori ii este permis sa-si exerseze aceasta traire) si de slabiciunile “victimei” sale (parinti, profesori, colegi).

Sa incepem cu mimarea plictiselii:
Manifestari “trist-mute”:

-         fata trista, ochii semi-inchisi sau chiar inchisi, capul dat pe spate, diferite grimase ale gurii, capul afundat intr-o perna sau pe propriul brat, pozitia culcat (de cele mai multe ori pe burta), coatele pe masa si palmele sustin fruntea etc.

Manifestari vocal-energic-irascibile:

-         ravasirea jucariilor, aruncarea caietelor de pe masa, cascatul zgomotos, muzica data la volum maxim, comentarii cu voce tare care nu au legatura cu materia studiata, producerea repetata a unui zgomot disturbator pentru ceilalti (eg.butonul pixului, lovirea ritmica cu un obiect dur etc.)

Acesta este jocul plictiselii: un ritual prin care copilul incearca de cele mai multe ori sa obtina ceva. Este arma copilului prin care isi impune propunerea sa de activitate, rolul sau in luarea unei decizii sau pur si simplu o cale de a-l “pedepsi/ sicana”  pe adultul care incearca sa conduca “jocul” (efectuarea temelor, predarea unui lectii noi, activitati domestice etc.)

Acest joc nu dureaza, dar este extrem de perfid pentru ca in scurt timp copilul pierde contactul cu mediul. Odata intrerupta activitatea pe care o desfasura singur sau  impreuna cu ceilalti elevi, copilul nu mai acorda atentie notiunilor predate. Chiar daca incearca sa reia activitatea din mers, momentele pierdute sunt goluri pe care copilul nu reuseste intotdeauna sa le inlocuiasca. Plictiseala este reala si se instaleaza in clipa in care copilul realizeaza ca nu-si mai aminteste ce facea, a pierdut firul explicatiilor. Momentele de confuzie declanseaza panica sau nemultumirea. Starea de lehamite e urmatoarea faza, cand copilul nu mai stie cum sa continue tema inceputa sau nu mai intelege explicatiile profesorului. In timp ce el se uita buimac in jur, incercand sa prinda din zbor o idee, ceilalti lucreaza si asta este extrem de frustrant, chiar daca copilul continua sa afiseze plictiseala. Ea se insinueaza subtil si se instaleaza acolo unde terenul este prielnic: parintele/ profesorul a pierdut controlul, copilul este nesigur si nu este incurajat sau motivat.

Daca nu se intervine la timp, copilul isi stabileste propria strategie: abandoneaza activitatea care presupune efort si disciplina si se se angajeaza intr-o activitate mai putin solicitanta: manuirea telefonului sau a tabletei. Succesiunea imaginilor colarate si folosirea degetelor (uneori doar de la o mana sau doar a opozabilelor) vor transmite creierului un semnal de activitate si asta e de ajuns pentru ca copilul sa se calmeze.
Temporar, solutia are efect, dar nu si pe termen lung, nu pentru creier pentru ca creierul este pregatit sa invete tot timpul. Ati ghicit. Manuirea diferitelor device-uri nu ofera un proces de invatare complet, de dezvoltare a capacitatilor cognitive ale copilului.

Probabil ca ati remarcat ca raul de la care porneste dezastrul este capacitatea scazuta de a-si concentra atentia. Evitarea efortului si refugiul in activitati “relaxante”  il va aduce pe copil intr-un cerc vicios. Starea pasiva din fata monitorului ii va slabi atentia. Cu cat atentia este mai putin exersata, cu atat mai profunda si de mai lunga durata va fi plictiseala. O stare grava de plictiseala ignorata poate sa duca la nemultumire, tristete, apatie si chiar depresie.

Se poate muri de plictiseala? Aveti mai jos cateva definitii:

a i se urî,  a fluiera in (a) pustiu, a muri de urît, a se sătura (de cineva, de ceva) (fig.), a se sătura (de cineva, de ceva) ca de mere pădurețe, a se sătura pînă în gît, a i se acri, a face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios
a se urca pe pereţi, a-şi lua lumea-n cap, a-i fi lehamite, a se plictisi de moarte, a se scârbi de, a se sătura de, a-i veni sa se urce pe pereţi

Cred ca aspectele lingvistice descriu seriozitatea acestei stari.
In concluzie:

1.
Fii atent la starile de bucurie, agitatie sau apatie ale copilului.

2. Nu te lasa manipulat. Parintele si profesorul creaza mediul de invatare si joaca ale copilului. Nu-l abandona intr-o camera ticsita de jucarii. Initiaza tu jocul si regulile de desfasurare cand copilul este foarte mic si incurajeaza-l cu timpul sa creeza noi variante de joc. Alterneaza activitatile lente cu cele sportive, energice. ORICE ACTIVITATE TREBUIE SA SE DESFASOARE DUPA REGULI. Invata-l sa le respecte.

3. Nu ii place niciun fel de activitate, nu accepta integrarea intr-un grup, devine excesiv de retras si trist? Nu sta pe ganduri. Sfatuieste-te intai cu educatorii si profesorii pentru a avea o imagine completa a comportamentului acasa si la scoala, apoi adreseazat-te unui psiholog. Cu cat mai repede ... .

Predispozitia la plictiseala este cunoscuta de secole, dar este tot mai evidenta: cu cat ni se ofera mai multe distractii, cu atat ne plictisim mai repede. 

Exista cinci manifestari ale plictiselii.  Unde crezi ca se incadreaza copilul tau?



1. (+,+,-) Plictiseală indiferentă – se manifesta printr-o relaxare pozitiva. Copilul decide sa stea o zi in pijama, sa leneveasca, dar are o stare emotionala pozitiva. Este bine dispus, comunica cu cei din jur si controleaza bine situatia.
2. (+,-,-) Plictiseală calibrată (ajustabila) – este starea fizica de moleseala, dar persoana arata inca interes pentru diferite activitati. Cautarea pare sa fie fara intentii serioase. Este mai mult o visare cu ochii deschisi.
3. (-, -, -) Plictiseală cautarilor - plictiseala începe să aibă note negative. Persoana cauta mereu noi activitati, dar nimic nu-l multumescte si asta ii creaza o stare de neliniste, nervozitate, chiar agresivitate.
4. (-,-,alerta!) Plictiseală reactivă - La acest nivel plictiseala generează emoții negative. Este cea mai periculoasa stare de plictiseala. Nemultumirile si cautarile continua vor genera agresivitate si o profunda nemultumire.
5. (alerta medicala!) Plictiseală apaticăseamana mult cu forma reactiva, este neplăcută, dar persoana începe să se simtă la cel mai inalt grad deprimarea. Copilul, in cazul nostru, nu-si mai doreste nimic: accepta esecul,  nu mai are sperante de revenire si nici nu mai vrea sa faca vreun efort de a imbunatati situatia.

No comments:

Post a Comment